Anamaria Vasile

Tibi Ușeriu continuă lupta Arctic Ultra 6633 – mai are puțin până la final, dar lucrurile devin din ce în ce mai grele

Tibi Ușeriu este singurul român rămas în cursa extremă Arctic Ultra 6633 și mai are puțin și ajunge la finalul acesteia – va fi singurul om de pe această planetă care a terminat competiția de 3 ori.

Arctic Ultra 6633 a ajuns la cea de-a 10-a ediție și, fiind una aniversară, traseul a fost lungit la 617 km.

Iadul Alb aproape că l-a înghițit pe Tibi, dar iată că devotamentul său și dorința de a ajunge la final l-au ținut pe poziții, chiar și atunci când a căzut în genunchi și părea că nu se mai poate ridica.

V-am povestit deja eforturile făcute de Tibi în primele 4 zile și cât de cumplită a fost această competiție pentru el, însă, vorba după care se ghidează pare foarte înțeleaptă: „Sănătos nu cred că vine niciunul încoace. Și nu se întoarce niciunul sănătos”.

Ziua 5 l-a găsit plecat din „Aklavik in cea mai grea etapă, un tronson monstruos de 120km pe Ice Road, fără puncte de control, fără nici un fel de ajutor, o etapă pe care şi-a propus să o parcurgă in 30 ore”, așa cum notează Tășuleasa Social, organizația (care luptă pentru o lume mai bună ) unde lucrează Tibi, lansată de fratele său, Alin Uhlmann Ușeriu.

Filmulețul de mai jos ni-l arată pe Tibi aproape de capătul puterilor, dar și cum se ridică în cele din urmă și merge „până la capăt”, așa cum îi place lui să spună.

„E ameţit de foame, merge în zig-zag. Se opreşte şi încearcă să mănânce ceva. Nu reuşeşte, corpul nu mai vrea nimic rece, corpul îi cere o mâncare caldă.

Hamul e pe jos, la fel si beţele. Incearcă să se aplece, dar nu reuşeşte. Spatele doare cumplit iar picioarele sunt ca doi copaci înfipţi adânc în gheaţă. Aşa că îngenunchează.

A câta oară ? Nu-şi mai aminteşte. Stie doar că trebuie să se ridice iar. Stă în genunchi şi priveşte în zare, către Inuvik, şi-şi spune : Hai Tibi, încă doi kilometri si mâncăm ceva cald. Cu greu îşi pune hamul peste umeri, mâinile nu îl ascultă.

Apucă beţele si se propteşte în ele, dar nu reuşeşte să se ridice, beţele fug in toate părţile, aşa că le ia pe rând, cu ambele mâini, ca un copil care învaţă să scrie.

Respiră adânc şi reuşeşte să pună un picior pe pământ. Pauză de odihnă. Respiră adânc, se opinteşte în beţe cu tot ce are şi se ridică … încet … ca un moşneag”.

În clipa de față, Tibi mai are mai puțin de 60 de km până la final și a transmis tuturor că este ok și că „ne auzim la final”.

Medicii l-au controlat și i-au spus că poate continua cursa, așa că energia pe care o mai are acum, cât și forța lui psihică, sperăm să-l ducă la linia de finish.

Suntem în continuare alături de el și așa cum spune fratele lui, Tibi nu face aceste ultramaratoane pentru bani, ci ca să inspire.

Povestea lui merită știută de cât mai mulți, iar drumul său prin Iadul Alb și luptele cu toți demonii din el merită să fie apreciate, pentru că ne demonstrează cât de rezistent poate fi un om în față greutăților și cum ne putem ridica, oricât de dureros am fi căzut.